Tot anul ne plângem că suntem săraci, că n-avem ce pune pe masă, ca mâncăm prost. De două ori pe an, de Paşti şi de Crăciun, ne îmbulzim în magazine, golim rafturile, umplem coşurile de cumpărături cu orice, cheltuim sume considerabile ca să avem masă bogată şi de toate-n casă. Măcar de sărbători, spunem toţi în sinea noastră. Iar dacă e Crăciun, atunci taie şi un porc, să fie sigur că are ce mânca.
Cheltuielile nu se opresc aici, pentru că tot de sărbători, românul îşi aminteşte că trebuie să-şi schimbe frigiderul ori aragazul, că nu are destule televizoare în casă ori că i-ar prinde bine o tabletă. Pe care şi le cumpără, evident, deşi în restul anului este sărac şi n-are ce pune pe masă.
Cu buzunarul gol, dar cu masa înţesată de fripturi, sarmale, şniţele, cârnaţi, prăjituri şi altele specifice, românul îşi umple stomacul ce i-a chiorăit tot anul. Apoi merge la colindat pe la vecini şi neamuri, unde continuă să înfulece, aşa, pentru toată foamea pe care a îndurat-o de la Paşti încoace. Dă-le-ncolo de diete pe care le-a tot testat până atunci, doar-doar scapă de câteva kilograme! În doar trei ore înghite cât pentru trei zile.
Apoi încep ştirile la tv, din care aflăm că unităţile de primire a urgenţelor au fost luate cu asalt. Nu de oameni loviţi de maşină ori bolnavi, ci de indivizi ghiftuiţi, ce abia mai respiră de la cât au mâncat. Iar după ce se fac bine, se-ntorc acasă cu un singur gând: ce-or mânca în noaptea dintre ani? Alte cozi în magazin, alte cumpărături, alte rafuri golite, alte mese copioase şi burţi umflate din cauza exceselor culinare.
